Fertilizare in Vitro 

Introducere

Fertilizarea in vitro (FIV) reprezinta regina tehnicilor de reproducere artificiala. Este o procedura complexa prin care ovocitele pacientei sunt extrase printr-o interventie invaziva si ulterior fecundate artificial in conditii de laborator (de unde si denumirea de in vitro sau in eprubeta ) cu ajutorul spermei partenerului. puretimes.me

Embrionii sunt ulterior introdusi in cavitatea uterina prin intermediul unui cateter special.

Fertilizarea in vitro se poate efectua in urmatoarele conditii:

- sperma cu mobilitate sau numar exrem de redus

- trompe afectate sau absente chirurgical

- malpozitii ale trompelor care fac imposibila fecundarea pe cale naturala sau prin IUI

- aderente estensive la nivelul pelvisului

- infertilitate inexplicabila

- inseminare artificiala esuata in mai mult de 6 incercari

- varsta inaintata care nu permite 'luxul"de a astepta o sarcina pe cale naturala

- lipsa unui partener (FIV cu donator)

- azoospermie (FIV cu donator)

- azoospermie

- anticorpi antispermatici

- partenerul este plecat perioade foarte lungi de timp (FIV cu sperma congelata a partenerului)

 Etape

1. Evaluarea

Pentru tine:

Prima etapa este cea de evaluare. Indiferent daca faci procedura pe un ciclu natural sau cu stimulare ovariana, momentul optim este a doua zi de ciclu. Dimineata te vei prezenta la clinica sau la un laborator capabil replique breitling sa execute analizele hormonale in regim de urgenta, unde ti se vor masura nivelele FSH, LH, Estradiolului si rolex replique montre a Progesteronului. Cand rezultatele sunt gata te vei prezenta la un control echografic care va evalua statusul tau anatomic. Echografia va fi transvaginala, astfel ca este posibil ca multe dintre voi sa primiti aceasta veste cu o oarecare strangere de inima in special datorita faptului ca exista prejudecata ca fiind la menstruatie este 'anormal'  (jenant sau cum vreti sa-i spuneti) sa te dezbraci in aceste momente pentru a efectua procedura.

Doctorul iti va face o echografie transvaginala si va nota statusul organelor tale genitale interne urmarind in mod special existenta unor factori 'negativi' precum polipi endometriali, sactosalpinx, chisturi ovariene sau chiar a unor corpi galbeni restanti din ciclurile anterioare. Daca echografia atesta absenta acestor elemente specialistul iti va evalua statusul hormonal (nu uita sa te prezinti la control cu analizele facute dimineata respectiva) si va stabili o schema terapeutica pentru a stimula ovarul sa produca un numar suficient de foliculi.

 Pentru partener:

Este etapa lipsita de orice evenimente medicale, singurul rol fiind acela de suport (te insoteste la consult, procura medicamentele din farmacie, etc.)

2. Stimularea ovariana

Pentru tine:

Este etapa in care tu si doctorul tau veti stabili care este cea mai buna strategie de obtinere a unui numar optim de foliculi ovarieni. Daca se are in vedere obtinerea unui numar cat mai mare de foliculi, poarta numele poarta numele de hiperstimulare ovariana controlata (COHS controlled ovarian hyperstimulation). Logica acestei abordari este ca un numar cat mai mare de foliculi permite teoretic recoltarea unui numar cat mai mare de ovocite dintre care sunt alese pentru fecundare cele mai 'sanatoase'. Astfel sansele de a obtine un numar cat mai mare de embrioni sunt ridicate, astfel ca embriologul are posibilitatea de a alege spre embriotransfer pe cei cu scorul cel mai bun.

Daca tu si doctorul tau ati ajuns la concluzia ca o stimulare mai blanda sau chiar o fertilizare in vitro pe ciclu natural este mult mai adecvata, aceasta etapa de prescriptie medicamentoasa poate sa fie profund diferita de la caz la caz culminand cu lipsa ei in cazul fertilizarii in vitro pe ciclu natural. 

Dupa echografie si stabilirea schemei terapeutice doctorul te va chema la monitorizare de obicei in ziua 6-7 de tratament. In aceasta perioada iti vei administra medicatia in functie de cele stabilite cu medicul specialist: ora, cale (subcutanata, orala, patch-uri, intravaginal) si doza.

 Pentru partener:

Acelasi rol de suport si eventual de a urmari daca iti faci medicatia corect (unde-s doi puterea creste).  :)

3. Monitorizare

Pentru tine: 

In dimineata respectiva te vei duce sa iti faci in regim de urgenta LH, Estradiol si Progesteron. La consult doctorul iti va face o echografie transvaginala si va nota numarul si dimensiunile foliculilor precum si grosimea endometrului. In functie de aceste date (masuratori echografice si nivelele hormonale) va ajusta dozele medicamentelor pentru a eficientiza demersul terapeutic.

Monitorizarea se va repeta din doua in doua zile pana in ziua 11 de tratament (a 12-a de ciclu).

Pentru partener:

Acelasi rol de suport.

4. Declansarea ovulatiei

Pentru tine: 

In ziua 12 de tratament schema terapeutica se va modifica substantial in sensul ca medicatia de stimulare nu va mai fi administrata in schimb va trebui sa faci o injectie cu o substanta ce va produce ceea ce impropriu este denumit declansarea ovulatiei. Aceasta substanta este un hormon similar LH (hormonul care provoaca ovulatia in cursul ciclurilor naturale) si poate fi o gonadotropina corionica umana (hCG) sau obtinuta prin recombinare genetica.

Rolul ei in fertilizarea in vitro este evident nu cel de declansare a ovulatiei ci cel de maturare a ovocitelor. Ovulatia in sine (acnedotal vorbind, ar fi bine sa lipseasca in cursul unei fertilizari in vitro) este inlocuita de punctia ovariana. Substanta este administrata cu aproximativ 36 de ore inainte de momentul stabilit pentru efectuarea recoltarii de ovocite, adica in majoritatea covarsitoare a cazurilor, seara.

Pentru partener:

Acelasi rol de suport. In principiu ar trebui sa aveti un contact sexual cu 3-4 zile inainte de data punctiei. Daca starea ta fizica nu permite, partenerul ar trebui sa ejaculeze prin masturbare pentru ca este necesara o perioada de abstinenta nu mai mare de 4 zile si nu mai mica de doua.

5. Inhibarea ovulatiei

Am vorbit in sectiunea anterioara de LH, hormonul care produce in vivo maturarea si ovulatia femeii. Si am cazut de acord ca in fertilizarea in vitro este imperativ a evita producerea ovulatiei spontane. Aceasta a fost o problema majora in trecut pana cand s-au dezvoltat terapii de inhibare a hormonilor gonadotropi (FSH si LH). Aceasta inhibare poate fi facuta cu ajutorul a doua clase de medicamente, agonisti respectiv antagonisti de GnRH. Din prima clasa fac parte medicamentele care se leaga de receptorii de GnRH pe care ii excita pana devin neresponsabili (ii obosesc) si aici enumar triptorelina, buserelina sau leuprolerina. Din clasa a doua, a antagonistilor, care inhiba pur si simplu receptorii in momentul in care s-au atasat de ei, cea mai cunoscuta este cetrorelina.

Protocoalele de stimulare ovariana sunt impartite in functie de calea de inhibare GnRH aleasa. Exista mai multe scheme terapeutice de a obtine dezvoltarea unui numar suficient de foliculi ovarieni: protocolul lung, protocolul scurt,  protocolul superscurt si FIV pe ciclu natural.

Protocolul lung se caracterizeaza prin administrarea unui agonist de GnRH in ziua 21 a ciclului precedent, in doza mica, cu administrare zilnica pana apare menstruatia. Dupa venirea ciclului etapele sunt cele descrise mai sus.

Protocolul scurt implica si el administrarea unui agonist, numai ca acest lucru se face incepand cu ziua a doua a ciclului menstrual, urmand de altfel aceleasi etape de mai sus.

Protocolul ultrascurt necesita monitorizarea atenta a foliculilor si administrarea unui antagonist zilnic din ziua in care cel mai mare folicul a atins 14-15 mm.  

6. Recoltarea de ovocite

Pentru tine: 

In ziua stabilita te vei prezenta la clinica pentru recoltarea de ovocite. In majoritatea cazurilor aceasta se va face sub control echografic prin punctie transvaginala cu ajutorul unor ace speciale. Sunt citate metode de recoltare cu ajutorul laparoscopiei dar ele sunt depasite 'moral'.

Punctia transvaginala poate fi facuta fara anestezie (doare!), cu anestezie locala cu xilina sau cel mai des sub anestezie generala (pe vena, fara intubatie) caz in care ar trebui sa nu bei si sa nu mananci in dimineata respectiva.

Vei fi schibata de hainele de strada in haine specifice salii de operatie. In cazul recoltarii sub anestezie, asistenta de sala iti va introduce o branula intr-una din venele de la brat (vei simti o usoara piscatura) si te va conduce pe masa de recoltare din sala de punctii, unde vei fi pusa in pozitie ginecologica. Ti se va injecta pe vena anestezicul, moment in care s-ar putea sa simti o usoara usturime, dar apoi te va lua somnul. :)

Dupa acest moment doctorul va efectua o punctie transvaginala, sub ghidaj echografic, aspirand lichidul din toti foliculii abordabili. replique montre breitling Lichidul va fi apoi transmis echipei de embriologi care vor cauta si vor separa un numar cat mai mare de ovocite.

Dupa procedura vei fi transferata in salonul postoperator unde vei fi supraveghetata pana in momentul cand efectul anesteziei va trece.

La plecare vei primi o reteta cu medicatia pe care va trebui s-o urmezi pana in ziua stabilita a embriotransferului. In general, in cursul aceleasi zile sau in ziua urmatoare vei putea afla care a fost rezultatul fecundarii in vitro si care este evolutia embrionilor.

vezi video pe:  http://www.genesys-fertility.ro 

Pentru partener:

In aceeasi zi va merge impreuna cu tine la clinica, avand o abstinenta intre 2 si 4 zile, unde va fi indrumat spre sala de recoltare de sperma. Aici va produce prin masturbare un esantion de sperma care va fi inmanat ulterior embriologului spre evaluare. Acesta va efectua anumite proceduri specifice si va realiza fertilizarea in vitro punand in contact ovocitele mature cu spermatozoizii partenerului.

De asemenea daca exista disfunctii erectile severe sau diferite afectiuni care fac imposibila masturbarea sau chiar ejacularea in sine, recoltarea se poate face prin electro-ejaculare.

Recoltarea spermei se face dupa ce embriologul a reusit sa izoleze cel putin un ovocit matur. IWC Ingenieur replica

7. Embriotransferul

Pentru tine: 

In ziua stabilita te vei prezenta la clinica unde vei fi schimbata in hainele de sala. Vei fi sfatuita sa bei inca de acasa o cantitate mare de apa fara sa urinezi, pentru a avea vezica plina. Acest lucru usureaza vizibilitatea si implicit procedura de embriotransfer.

In sala de embriotransfer vei fi asezata in pozitie ginecologica si doctorul care efectueaza procedura iti va introduce un specul in vagin, moment care poate fi neplacut in conditiile in care ai si vezica plina. Un alt cadru medical iti va pozitiona o sonda echografica abdominala pe burtica si ii va prezenta doctorului uterul tau in sectiune longitudinala, avand grija se se vada cat mai bine canalul cervical si cavitatea uterina. Doctorul va spala colul cu un mediu special apoi va introduce cateterul pentru a verifica ca totul este in ordine si poate ajunge in siguranta si fara dificultate in cavitatea uterina.

In momentul cand el va da ok-ul, embriologul va incarca cateterul de embriotransfer cu embrionii tai si-i va inmana doctorului. Acesta va intra cu cateterul in cavitatea uterina si va apasa usor pe pistonul seringii, eliberand mediul care contine embrionii in uterul tau. Dupa ce va scoate cu gentilete cateterul, il va inmana din nou embriologului pentru a verifica daca nu cumva exista un embrion 'agatat' de cateter.

Daca procedura s-a petrecut fara incidente, vei fi transferata in salon unde vei sta aproximativ 2 ore, dupa care vei putea pleca acasa cu o reteta pe care va fi scrisa medicatia de suport luteal, in functie de obiceiurile fiecarei clinici.

vezi video pe:  http://www.genesys-fertility.ro 

Pentru partener:

Va merge cu tine, daca e posibil, la clinica si va astepta in receptie terminarea procedurii, dupa care va putea sa fie condus in salon pentru a sta langa tine.

Sanse de succes

Este extrem de dificil a da un raspuns general la intrebarea 'ce sanse am'? Se pot scrie carti intregi pe acest subiect, dar evident ca problema nu trebuie privita asa simplist. In primul rand trebuie avut in vedere faptul ca cuplul respectiv a apelat in covarsitoarea parte a cazurilor la aceasta procedura pentru ca sansele lor de a procrea natural sunt aproape nule. Fertilizarea in vitro este o procedura care poate mari sansele acestor cupluri de a concepe un copil. Ca aceste sanse sunt 10%, 25% sau 60% depinde doar de patologia existenta, de varsta, de performantele laboratorului si de expertiza personalului clinicii (embriolog, ginecolog). Atentie, nu vorbim acum de rata de succes a unei clinici, care este un subiect extrem de sensibil si de subiectiv! Oricum am privi lucrurile, nu exista sanse de 100% de a reusi sa aveti copii de la primul ciclu de fertilizare in vitro incercat.

Statistic vorbind sansele sunt de 20-25%, in functie de elementele enumerate anterior variind intre1-3% si 60-65%, pentru primul ciclu FIV facut.

Riscuri

Cel mai mare risc dupa fertilizarea in vitro este sindromul de hiperstimulare ovariana (OHSS ovarian hyperstimulation syndrome). Este o afectiune extrem de serioasa, cu potential chiar letal. In cazul in care se observa o tendinta de hiperstimulare majora (estradiol extrem de crescut, numar foarte mare de foliculi, etc) ar fi bine ori sa se anuleze ciclul FIV ori sa se faca declansarea cu doze mari de agonisti GnRH si nu cu hCG (acest lucru nu e posibil in protocoalele de stimulare cu agonisti ci doar in cele ultrascurte, cu antagonisti). Daca OHSS se dezvolta dupa declansarea cu hCG este mai intelept a se congela embrionii si a se introduce intr-un ciclu ulterior dupa decongelare.

Al doilea mare risc il reprezinta sarcina multipla, mai ales in cazurile in care s-a recurs la un embriotransfer cu un numar mare de embrioni din speranta ca macar unul sa se prinda. Numarul maxim de embrioni ce pot fi transferati nu este reglementat decat in anumite tari asa ca ar fi bine sa discuti cu doctorul si embriologul tau cati embrioni ar fi optim sa iti fie pusi.

Si la fertilizare in vitro exista riscul de infectie, mai ales dupa procedura de punctie ovariana. Au fost citate cazuri de abces ovarian bilateral sau de peritonita chiar.

Punctia poate replica rolex australia fi foarte periculoasa daca nu este efectuata de un doctor cu experienta, putand sa conduca la lezarea unor vase (cu hemoragie uneori masiva) sau a rectului sau intestinelor.

Exista si riscuri in cursul embriotransferului, evident nu de natura medicala ci mai degraba riscul de a fi ruina munca unei intregi echipe de clinicieni si embriologi prin efectuarea unui embriotransfer in mod defectuos. Modalitatile prin care un embriotransfer pote fi compromis sunt multiple incepand cu tehnica de incarcare a embrionilor in cateter, de timpul scurs de la incarcare pana la plasarea lor in cavitatea uterina, de locul din cavitate unde au fost plasati, de manipularea agresiva a colului, etc.

Un alt risc deloc de neglijat este faptul ca unii doctori persista in a efectua aceasta procedura in mod repetat pentru ca nu au investigat complet cuplul. Si imi permit sa dau un exemplu: nu putine sunt cazurile in care pacientele au o endometrioza nediagnosticata, dar sunt indrumate spre FIV ca avand o 'sterilitate inexplicabila' si evident ca aceasta esueaza. Dupa un numar de multe ori mare de alte incercari, de asemenea esuate, pacientele se decid sa schimbe doctorul si, efectuand laparoscopie, constata ca au endometrioza. Dupa tratamentul chirurgical si medicamentos aceste paciente reusesc in mare parte sa ramana ori in mod natural ori dupa o noua procedura FIV.

Un ultim risc este si acela ca anumiti doctori ofera procedura de fertilizare in vitro in cazul unei spermograme foarte afectate pentru ca clinica nu are facilitati pentru ICSI sau IMSI.  In cazurile de oligospermie severa incercarea de a face un FIV simplu are mari sanse de esec varianta cea mai logica fiind fertilizarea in vitro cu ICSI sau IMSI.

 

citeste mai mult  pe:  http://www.genesys-fertility.ro 

 

 
FIV
 
 
© copyright 2004-2012 dan tutunaru. Toate drepturile rezervate.